- Senzori de înclinaţie
- Introducere și istoric
Introducere și istoric
De la tehnologie de comutator la tehnologie de senzor
Tehnologia pentru senzori de înclinare a evoluat de-a lungul anilor de la comutatoare simple de înclinare, la senzori electronici foarte sofisticați, care combină multiple tehnologii de detectare.
Comutator de înclinare
Acum mulți ani, aceste dispozitive nu au fost senzori, ci comutatoare compuse dintr-o bilă rulantă cu o placă conductoare dedesubt. Comutatoarele au fost concepute astfel încât un nivel suficient de înclinare să permită bilei să își părăsească poziția inițială cu ajutorul forțelor fizice cu acțiune externă și să formeze o conexiune electrică cu placa. Apoi, acest semnal poate fi folosit pentru funcții de comutare sau ca un indicator.
Spre exemplu, asemenea senzori au fost folosiți în partea exterioară a trenurilor pentru detectarea accelerației transversale. De îndată ce comutatorul a semnalat o curbă, flanșa roții poate fi lubrifiată.
Senzori pe bază de lichide
Suplimentar față de comutatoarele simple de înclinare, senzorii pe bază de lichide au devenit tot mai uzuale. Pentru prima dată, această tehnologie a fost demnă de a fi numită “senzor de înclinare”.
Stânga: poziția greșită, dreapta: poziția înclinată
- Electrod comun
- Electrod drept și stâng (+/-)
- Lichid conductor
- Unghiul de înclinare rezultat
- Conexiuni comune
Senzori de înclinare umpluți cu lichid, care conțin lichide rezistive sau capacitive în interiorul unei cavități sigilate. Pe măsură ce capsula se înclină dintr-un capăt în celălalt, lichidul curge spre o parte sau cealaltă, fapt care schimbă rezistența sau capacitanța unui circuit intern, iar ieșirea circuitului poate fi monitorizată direct. Aceasta poate fi amplificată sau transformată în alte tipuri de ieșiri. În timp ce acești senzori puteau furniza date precise și sigure privind înclinarea în numeroase aplicații, ei aveau câteva deficiențe, inclusiv un timp de reacție redus, susceptibilitatea la vibrații și durate de viață limitate.