Conductivitatea măsoară cât de bine este condus curentul electric de o substanță. Ea este influențată de cantitatea de ioni liberi (săruri, acizi, alcalii) din agent și de temperatura agentului: cu cât există mai mulți ioni liberi, cu atât mai mare este conductivitatea. De obicei, un senzor de conductivitate este compus din două plăci metalice aflate în contact cu agentul. Dacă doi electrozi sunt scufundați într-un lichid și dacă este aplicată o tensiune pe acești doi electrozi, atunci are loc trecerea curentului electric.
Ionii încărcați pozitiv (cationi) se deplasează spre electrodul încărcat negativ, iar ionii încărcați negativ (anioni) se deplasează spre electrodul încărcat pozitiv. Cu cât sunt mai mulți ioni liberi în agent și cu cât este mai mare conductivitatea electrică a agentului, cu atât mai mare este curentul electric.
Tehnologia utilizată în senzorii de conductivitate diferă în funcție de design. A se face distincția între senzorii de conductivitate conductivi și inductivi.
LDL100, ca și alți senzori de conductivitate cu măsurare directă, are doi electrozi metalici. Diferența la designul nostru este faptul că tubul metalic și carcasa senzorului au rol de prim electrod, iar vârful metalic al senzorului este al doilea electrod.
Se aplică curent între vârful senzorului și îmbinarea filetată a carcasei, iar fluxul electric este măsurat.
Notă: Având în vedere designul electrozilor, LDL nu este recomandat pentru utilizarea în conductele din plastic.
Spre deosebire de LDL100, LDL101 nu folosește carcasa ca electrod, ci are doi electrozi în formă de inel încastrați unul în celălalt. Tensiunea este aplicată între electrodul interior și cel exterior, iar fluxul de curent este măsurat acolo.
Este important de menționat că, spre deosebire de LDL100, LDL101 are o constantă de celulă fixă. Cu ajutorul software-ului utilizat intern, pot fi cartografiate diferite constante de celulă pentru a obține în orice moment cea mai bună rezoluție pe întregul interval de măsurare. Astfel, LDL101 oferă funcții într-un singur dispozitiv pentru care alți senzori necesită versiuni diferite.
Un senzor de conductivitate inductiv este format din două bobine metalice înfășurate cu sârmă și încastrate într-un corp din plastic (ifm utilizează PEEK în acest scop). Prima bobină (bobina emițătorului) generează o tensiune electrică în lichid. În funcție de conductivitatea agentului se generează un curent alternativ. Acesta din urmă generează un câmp magnetic alternativ în a doua bobină (bobina receptorului), care este proporțional cu conductivitatea agentului.
O problemă recurentă a vârfurilor lungi PEEK turnate prin injecție este că acestea tind să se rupă. Acest lucru este cauzat de stresul provocat de fluctuațiile de temperatură și presiune care apar în special în aplicațiile CIP.
Turnat dintr-o singură bucată, vârful permite materialului PEEK să se extindă uniform odată cu schimbările de temperatură, distribuind presiunea mai uniform pe ax și prevenind potențialele puncte de tensiune. Se menține disponibilitatea generală a mașinii.
Conductivitatea unui material depinde îndeosebi de temperatură, aproximativ 1...5% per °C. Toți senzorii de conductivitate au o funcție integrată de măsurare a temperaturii pentru a compensa schimbările de temperatură din mediu.
Graficul este destinat să arate diferența dintre conductivitatea compensată și cea necompensată. Fără compensare (linia albastră), conductivitatea crește sau scade în funcție de temperatură, cu alte cuvinte, conductivitatea nu mai rămâne constantă, deși agentul este același. Atunci când se utilizează compensarea (linia portocalie), se asigură o măsurare constantă și repetabilă. Acest lucru face ca valorile măsurate să fie comparabile în momente diferite. Mai multe informații privind compensarea temperaturii și modul de reglare a acesteia pot fi găsite în secțiunea privind calibrarea.
Pentru fiecare senzor de conductivitate ifm, este disponibil un certificat gratuit din fabrică. Acesta este generat direct în producție și atribuit numărului de serie. Senzorul trece prin diferite stații de calibrare, fiecare cu temperaturi și conductivități diferite. În timpul calibrării finale, senzorul este comparat cu un senzor de referință. Toate aceste informații pot fi preluate din certificatul din fabrică.
Descărcați gratuit certificatul de fabrică de pe site-ul nostru web. Asigurați-vă că aveți la îndemână numărul de serie al senzorului pentru a-l introduce.
senzorii ifm sosesc la sediul dumneavoastră gata de utilizare. Cu toate acestea, puteți totuși să ajustați senzorul la anumite medii sau temperaturi de referință la fața locului. În acest scop, cei doi parametri Calibration gain CGA (Surplus de calibrare CGA) și Temperature compensation T.cmp (Compensare a temperaturii T.cmp) pot fi setați astfel încât senzorul să fie ajustat la un agent de referință cunoscut.
Surplus de calibrare [CGA]: aliniază curba de măsurare a senzorului la valoarea cunoscută a agentului de referință. Este posibil să setați o valoare între 80 și 120%. Pentru calcul, valoarea cunoscută se împarte la valoarea măsurată.
Compensarea temperaturii [T.cmp]: gradul în care o abatere a temperaturii de la temperatura de referință (de obicei 25 °C) determină o modificare a conductivității.
Ajustarea CGA și T.cmp poate duce la o precizie mai mare, dar în majoritatea cazurilor nu este necesară.